Gradina italiana renascentista

In perioada Renasterii gradina reprezenta o demonstratie a ceea ce poate realiza omul in confruntare cu natura. Gradinile Renasterii nu erau facute pentru promenada sau meditatie, ci pentru a fi privite ca opere artistice sau pentru contemplatia pur estetica. Din acest punct de vedere, natura este frumoasa atunci cand este logica, organizata, cand reprezinta o forma in care se materializeaza o idee.

Fata de natura omul se gasea intr-un raport matematic ce a dus la aparitia tipului de gradina denumit arhitectonic, tip in care gradina era tratata ca un obiect artistic creat, calculat. Aici matematica se intalneste cu poezia, stiinta cu fantezia, legitatea cu libertatea. Caracteristicile comune tuturor acestor gradini sunt traseele geometrice, utilizarea cu predilectie a plantelor sempervirente in forme regulate si prezenta constanta a statuilor si a fintinilor.

Conceptia gradinii renascentiste s-a nascut din dorinta de a gasi echilibrul just dintre rigorile ratiunii si fantezia creativa. Adesea, gradina era asociata cu un loc pentru delicii: refugiu al intelectualilor, artistilor si literatilor, loc de meditatie si stari spirituale deosebite, in momente de sarbatoare sau reprezentari scenografice.

Gradina all’italiana a fost conceputa in secolul al XV-lea, la Florenta. Una dintre primele constructii cu gradina italiana a fost Villa Medici, situata in apropierea Florentei.

In acest tip de gradina noi am inlocuit verdele intunecat al arbustilor sempervirenti cu nuantele vesele ale unor soiuri de crizanteme. Astfel, s-au conturat partere specifice gradinii italiene, in care veti regasi reprezentari clasice ale unor forme geometrice stricte, construite exclusiv din crizanteme, care sunt imbinate cu o serie de elemente din arta topiara.